Combaterea ambroziei: metodele specifice
Metodele uzuale pentru combaterea Ambroziei sunt:
· preventive – evitarea transportării de sol contaminat, mărfuri, produse agricole, sau utilaje din terenuri adiacente invadate;
· mecanice – plantele pot produce ramificaţii abundente după tăiere;
· chimice – floarea pustei are o sensibilitate ridicată la erbicide, astfel încât un singur tratament aplicat la sfârşitul perioadei de fructificare poate să oprească circuitul de propagare al plantei;
· biologice – în Rusia au fost încercate fără succes metode pentru combaterea biologică a acestei specii (BRETAGNOLE et CHAUVEL, 2006).
ARMESTO şi PICKETT (1986), au investigat efectele îndepărtării totale sau parţiale ale speciei dominante în cazul a două suprafeţe de teren arabil abandonat aflat în stadiu incipient de succesiune şi au observat că în al doilea an terenul a fost dominat de A. artemisiifolia, însă compoziţia floristică şi distribuţia speciei s-a modificat simţitor în al treilea an comparativ cu al doilea în cazul îndepărtării totale a biomasei.
O serie de cercetări au arătat că distrugerea prin metode mecanice prin îndepărtarea a 75% din biomasa supraterană a plantei nu a diminuat capacitatea de a se înmulţi a acesteia, iar îndepărtarea unei mici părţi a plantei poate chiar să ducă la creşterea producţiei de seminţe. Astfel, aceste rezultate arată că duşmanii naturali ai acestei specii nu au capacitatea de a limita răspândirea acestei specii în habitatul său natural (MacDONALD, 2009).
MacDONALD şi KOTANEN (2010) au încercat să pună la punct combaterea Ambroziei artemisiifolia în America de Nord prin utilizarea unor specii de dăunători naturali ai acesteia. În acest scop cercetătorii au tăiat frunzele şi meristemele apicale pentru a simula defolierea de către dăunătorii folivori şi au determinat consecinţele asupra creşterii şi reproducerii plantelor. Astfel, defolierea în exces a plantelor de A. artemisiifolia au diminuat creşterea tulpinii, însă producerea de seminţe nu a fost afectată. Plantele au alocat cea mai mare parte a masei supraterane pentru reproducere. Rezultatele obţinute sugerează că atacurile severe cauzate de dăunătorii naturali nu au capacitatea de a diminua semnificativ populaţiile acestei specii în Europa, nici în cazul celui mai ridicat nivel de dăunare.
Alte cercetări au investigat rezistenţa la erbicide (glyphosat) şi s-au obţinut rezultate care confirmă acest fapt. S-a observat că anumite populaţii de A. artemisiifolia au supravieţuit chiar în cazul aplicării unor doze mai mari de câteva ori decât doza recomandată pentru combaterea acestei specii. În general însă plantele pe care a fost aplicat erbicid au rămas mai mici la înălţime, iar vârfurile ramurilor au devenit clorotice (POLLARD, 200).
Conform bazei de date a ISSG (consultat la 25.09.2010), metodele de control testate şi aplicate speciei A. artemisiifolia diferă de la ţară la ţară după cum se poate vederea în cele câteva exemple prezentate în cele ce urmează.
Austria, Germania, Italia şi Slovenia utilizează cu precădere metodele preventive, precum creşterea nivelului de conştientizare a populaţiei, prevenirea răspândirii şi introducerii în zone neinfestate şi monitorizarea. De asemenea, utilizează şi metode convenţionale pentru combaterea ambroziei precum cele mecanice, chimice şi biologice, însă acestea sunt însoţite de reglementări legislative foarte clare. Modul de stabilire a metodelor de control ce urmează a fi aplicate este dependent de gradul de invadare şi zona afectată.
China a dezvoltat combaterea biologică prin utilizare unei specii nocturne de molie, respectiv Tarachidia candefacta şi a unei molii galicole care infestează tulpinile (Epiblema strenuana), însă eficienţa acestei metode are proporţii foarte diferite.
Canada a testat metode mecanice pentru combaterea ambroziei precum smulgerea manuală sau cosirea pentru a determina eficienţa acestora în combaterea florii pustei. Nici una dintre metodele analizate nu au eradicat planta, însă au micşorat cantitatea de seminţe produsă. Combaterea chimică s-a dovedit mai eficientă comparativ cu cele mecanice.
În Croaţia s-a încercat combaterea biologică cu ajutorul speciei Zygogramma suturalis care s-a dovedit ineficientă.
În Ungaria a fost creată o comisie interministerială pentru combaterea A. artemisiifolia alcătuită din opt miniştri ungari, rolul acestea fiind de a crea o bază legislativă pentru obligativitatea combaterii florii pustei. Astfel combaterea acestei specii a devenit obligatoriu pentru fiecare proprietar de teren înainte de perioada înfloririi. Proprietarii care nu se supun acestor reglementări pot fi amendaţi cu sume cuprinse între 20000 şi 5 milioane de HUF. Măsurile de combatere aplicate sunt aceleaşi ca în Austria, Germania şi Italia.
În Japonia specia Ophraella communa introdusă accidental s-a răspândit în această ţară şi s-a observat că se hrăneşte cu floarea pustei. Când larvele acesteia epuizează A. artemisiifolia se mută pe floarea soarelui din vecinătate, însă o preferă pe cea dintâi pentru depunerea pontei.
În Federaţia Rusă şi Australia s-a încercat implementarea metodei biologice cu Tarachidia candefacta,Epiblema strenuana şi Zygogramma suturalis cu rezultate variabile.
Elveţia foloseşte cu precădere cosirea şi aplicarea erbicidelor pentru combaterea florii pustei, în funcţie de tipul de folosinţă al terenului pe care apare. Au fost realizate materiale imprimate pentru informarea publicului larg, respectiv proprietarii de gospodării şi terenuri privind impactul speciei şi modul de combaterea a acesteia în zonele locuite. În cazul terenurilor agricole se utilizează rotaţia culturilor împreună cu erbicidarea. De asemenea, a fost creată o pagină de web (http://www.ambrosia.ch) cu informaţii în limbile franceză, italiană şi germană. În această ţară floarea pustei este subiectul unei campanii oficiale, combaterea ei fiind obligatorie. Astfel, din anul 2006 această specie a fost declarată buruiană de carantină în agricultură. De asemenea, au loc acţiuni concertate care reunesc diverse domenii în scopul de a reduce răspândirea acestei specii la costuri cât mai scăzute.
În SUA se aplică atât metode mecanice cât şi chimice de combatere a florii pustei. S-a mai încercat arderea însă era necesară o cantitate prea mare de combustibil pentru arderea complet. Cele mai eficiente tratamente s-au dovedit a fi cele chimice.
In Romania, din 2018 exista o legislatie la nivel national de combatere a ambroziei, iar masurile se iau in urma sesizarilor populatiei.
A. artemisiifolia poate fi stârpită prin mai multe mijloace aflate la îndemâna comunităţilor şi anume: metodele mecanice, chimice, biologice. Dintre metodele chimice de luptă se propune erbicidarea. Substanţele la care este sensibilă această buruiana sunt: imazetapirul, pendimetalinul, linuronul, metaclorul +, atrazinul, clorsulfuronul, tifensulfurolul şi altele. Mijloacele biologice constă în infestarea culturilor agricole cu micelii ale unor specii de ciuperci din genurile: Entyloma, Albugo, Phyllachora, Verticillium, Macrophomina sau în atacul dirijat al unor insecte fitofage care să reducă efectivele populaţiilor de ambrosia. Metodele mecanice constă în anumite tipuri de lucrări agricole ce necesită folosirea unor maşini şi unelte agricole specifice (DINESCU, 2005).
Dacă A. artemisiifolia este observată pe un teren, este necesar să se organizeze o intervenţie ce vizează suprimarea plantei, intervenţie adaptata stadiului de evoluţie, respectiv anvergurii infestării suprafeţei vizate.
Smulgerea plantei se face înainte de perioada de înflorire. Această metodă mecanică de eradicare comportă anumite inconveniente şi anume:
– smulgerea buruienii nu este o metodă care să poată fi aplicată pe suprafeţe mari,
– această operaţie nu se execută la plantele cu flori
– în caz de necesitate este indicat să se poarte mânuşi şi mască de protecţie
– este o tehnică ce necesită mult timp şi mult personal, iar pentru ca să poată fi aplicată, densitatea plantelor trebuie să fie mică pe unitatea de suprafaţă.
Avantaje ale acestei metode sunt:
- înlăturarea plantei asigură maximum de eficacitate în reducerea cantităţii de polen şi a seminţelor
- se poate efectua manual sau prin mijloace mecanice
- trebuie efectuată în primul stadiu de dezvoltare al plantei – la sfârşitul perioadei de creştere vegetativă se smulge planta cu rădăcină cu tot.
Eradicarea prin lucrări agricole ca de exemplu săpat – praşilă manuală, tăiat – cosit manual sau mecanic, lucrarea cu grapa cu discuri, lucrarea cu combinatorul- Prezintă următoarele inconveniente:
- dacă după tăiere tulpina rămâne de 5 cm, va putea înflori deci emisia de polen nu este oprita
- există riscul eliminării vegetaţiei competitive (plantele de cultură)
- tăierile trebuiesc adaptate la înălţimea tulpinilor prin modificarea sau achiziţionarea de noi echipamente
- aceste metode nu pot fi aplicate întotdeauna la culturile agricole.
Avantajele lucrărilor agricole sunt:
- intervenţia se face de preferinţă înaintea înfloririi
- înălţimea la care se va efectua tăierea este de 2-6 cm sau de 10 cm în cazul culturilor de graminee
- sunt tehnici rapide, ecologice, aplicabile pentru diminuarea producţiei de polen si de seminţe
- este posibila utilizarea maşinilor de tuns rotative sau a maşinilor de curăţat buruieni
- tăierile frecvente sunt foarte eficiente.
Erbicidarea, ca metodă de eradicare a speciei A. artemisiifolia prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje.
La capitolul dezavantaje vorbim despre
- risc de impact asupra sănătăţii
- există puţine erbicide care pot fi utilizate de exemplu în cazul unor culturi precum floarea-soarelui
- necesitatea repetării erbicidării
- multe din substanţele eficiente împotriva ambrosiei distrug şi celelalte plante din culturile la care se aplică această metodă.
Avantajele erbicidării sunt următoarele:
- se recurge la erbicidare ca la o ultimă soluţie cu mare eficacitate totuşi, mai ales în culturile de graminee
- dacă combaterea ambroziei nu este posibilă cu această metodă, se pot folosi mijloacele combinate de control constând în reunirea celor mecanice şi chimice (DINESCU, 2005).
În cultura de graminee, ambrozia nu este depistată uneori decât după recoltare. Dacă lamele maşinii de recoltat nu sunt reglate la înălţimea optimă, nu se face decât să se reteze din tulpina buruienii, ceea ce înseamnă că aceasta nu este eradicată. Tulpinile rămase, vor da numeroase ramificaţii viabile ce vor produce flori care, inevitabil sunt surse de polen.
Terenurile necultivate, care se întind în lungul zonelor comerciale sau industriale, sunt propice instalării ambroziei. Pentru a se evita acest lucru, se recomandă instalarea cât mai rapidă a unui covor vegetal, a unor peluze etc. sau protejarea acestor suprafeţe cu materiale care să oprească germinarea seminţelor din sol precum materiale geotextile, piatră concasată (DINESCU, 2005).
Recomandări privind combaterea Ambroziei artemisiifolia în regiunea Banat
În perimetrul zonelor locuite se recomandă combaterea Ambrozei să fie în special prin metode mecanice. Astfel, cea mai eficientă este cosirea repetată, această lucrare fiind necesar să fie executată cel puţin lunar în perioada iulie – septembrie.
O singură cosire nu este suficientă, deoarece aceasta va stimula ramificarea excesivă ducând în final la creşterea cantităţii de polen şi seminţe produsă de plante.
Atunci când plantele de floarea pustei sunt puţine acestea pot fi smulse manual, însă nu trebuie rupte, deoarece la fel ca în cazul cosirii numai o singură dată, acestea se vor ramifica puternic.
Se recomandă erbcidarea ca alternativă la cosirile repetate atunci când suprafaţa infestată cu această buruiană invazivă este foarte mare, sau condiţiile nu permit executarea cosirilor. În acest caz erbicidarea se aplică la începutul perioadei de vegetaţie şi se repetă ori de câte ori este nevoie.
Trebuie avut în vedere faptul că unele populaţii de Ambrosia artemisiifolia au dezvoltat o rezistenţă ridicată la erbicidare, iar în cazul acesta combaterea Ambroziei pe cale chimică este total ineficientă, alternativa viabilă fiind de asemenea cosirea repetată.